Scurt istoric

Uniunea Europeană este rezultatul unui proces de cooperare şi integrare care a început în anul 1951, între şase ţări europene (Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda).

După cincizeci de ani şi şase valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spania şi Portugalia; 1995: Austria, Finlanda şi Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria; 1 ianuarie 2007: România şi Bulgaria), Uniunea Europeană are acum 27 state membre. Scopul acestui proces de primire de noi membri constă în extinderea paşnică a zonei de stabilitate şi prosperitate către noi membri.

Cele mai importante etape din istoria Uniunii Europene:

• 1951: Instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului de către cei şase membri fondatori
• 1957: Tratatul de la Roma instituie o piaţa comună
• 1973: Comunitatea se extinde (numără acum nouă state membre) şi dezvoltă politici comune
• 1979: Primele alegeri prin vot universal direct pentru Parlamentul European
• 1981: Prima extindere în spaţiul mediteranean
• 1993: Realizarea pieţei unice
• 1993: Tratatul de la Maastricht instituie Uniunea Europeană
• 1995 : UE se extinde la 15 membri
• 2002: Introducerea bancnotei şi monedei euro
• 2004: 10 ţări noi aderă la Uniune
• 2007: România şi Bulgaria sunt primite în marea familie europeană, alcatuită în prezent din 27 de state membre

Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaţiile dintre statele membre şi între popoarele acestora, într-o manieră coerentă, având drept suport solidaritatea.

Principalele obiective ale UE, de-a lungul existentei sale:

• promovarea progresului economic şi social (piaţa unică a fost instituită în 1993, iar moneda unică a fost lansată în 1999);
• să afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaţională (prin ajutor umanitar pentru ţările nemembre, o politică externă şi de securitate comună, implicare în rezolvarea crizelor internaţionale, poziţii comune în cadrul organizaţiilor internaţionale);
• să instituie cetăţenia europeană (care nu înlocuieşte cetăţenia naţională, dar o completează, conferind un număr de drepturi civile şi politice cetăţenilor europeni);
• să dezvolte o zonă de libertate, securitate şi justiţie (legată de funcţionarea pieţei interne şi în particular de libera circulaţie a persoanelor);
• să existe şi să se consolideze în baza dreptului comunitar (corpul legislaţiei adoptate de către instituţiile europene, împreună cu tratatele fondatoare

Misiunea Europei pentru secolul al XXI-lea este:

• garantarea păcii, a prosperităţii şi a stabilităţii pentru cetăţenii Europei;
• consolidarea reunificării continentului;
• asigurarea securităţii pentru cetăţenii săi;
• promovarea unei dezvoltari economice şi sociale echilibrate;
• soluţionarea provocărilor globalizării şi prezervarea identităţii popoarelor europene;
• favorizarea valorilor europene, precum dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului, respectarea drepturilor omului şi a economiei sociale de piaţă;

Obiectivul stabilit prin Procesul Lisabona

Pâna în anul 2000, responsabilii politici cunoşteau faptul că economia europeană trebuia modernizată în profunzime, cu scopul de a-şi păstra competitivitatea în faţa Statelor Unite şi a altor mari actori ai economiei mondiale. Reunit la Lisabona în luna martie a acelui an, Consiliul European a fixat pentru UE ambiţiosul obiectiv de a deveni, pâna în 2010, "cea mai competitivă şi mai dinamică economie din lume bazată pe cunoaştere, capabilă de o creştere economică durabilă, cu locuri de muncă mai bune şi mai numeroase şi o coeziune socială mai puternică".

Prioritate acordată creşterii economice şi locurilor de muncă

În primavara anului 2006, Consiliul European a analizat rezultatele procesului Lisabona, la şase ani de la lansare. Drept urmare, acesta a decis să abordeze problema şomajului aflat în creştere continuă în multe dintre ţările UE şi să se concentreze din nou asupra priorităţilor UE, respectiv creşterea economică şi locurile de muncă. În vederea creşterii productivităţii economiilor sale şi a consolidării coeziunii sociale, Europa trebuie să îşi concentreze în continuare eforturile asupra intensificării performanţei economice, a inovaţiei şi a valorificării capitalului uman.

La initiaţiva preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, statele membre ale UE au decis următoarele:

• să crească investiţiile în domeniul cercetării şi al inovaţiei;
• să acorde Comisiei Europene un rol mai important în calitate de coordonator în vederea susţinerii statelor membre, în special prin difuzarea "celor mai bune practici" în Europa;
• să accelereze reformele întreprinse în sectoarele pieţelor financiare, ale sistemelor de protecţie socială, în liberalizarea telecomunicaţiilor şi a sectoarelor energetice.