Comisia Europeană a prezentat astăzi o analiză a costurilor, beneficiilor şi opţiunilor pentru trecerea, odată întrunite condiţiile necesare, de la obiectivul UE de reducere până în 2020 a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% faţă de nivelurile din 1990 la o reducere de 30%. Aceste condiţii nu sunt întrunite în prezent. Această comunicare urmează comunicării Comisiei referitoare la modalităţile de revigorare a negocierilor internaţionale privind schimbările climatice, precum şi cererii Consiliului de a prezenta o evaluare a impactului unei treceri condiţionate la o reducere cu 30% a emisiilor. De asemenea, s-au examinat şi măsurile luate pentru sprijinirea industriilor mari consumatoare de energie împotriva riscului de relocare a emisiilor de carbon, conform cerinţelor Directivei ETS (directiva privind schema de comercializare a certificatelor de emisii). În comunicare se arată că reducerea emisiilor UE ca o consecinţă a crizei economice, împreună cu o scădere accentuată a preţului carbonului, a modificat estimările de acum doi ani, când a fost prezentată schema ETS revizuită.

         Prin urmare, în lumina acestor noi date, s-au analizat implicaţiile pe care le-ar avea diferitele niveluri de obiective ca factor stimulant pentru modernizarea economiei UE şi pentru crearea de noi locuri de muncă prin promovarea inovării în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de carbon. Această analiză urmăreşte ce eforturi ar fi necesare în diferitele sectoare principale pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu mai mult de 20%, până la 30%, examinând, de asemenea, impactul acestor eforturi şi posibilele opţiuni de politică pentru realizarea lor.  La evaluarea posibilelor alternative s-a ţinut seama pe deplin şi de contextul actual de presiune asupra finanţelor publice şi de recesiune economică.Connie Hedegaard, Comisarul european pentru politici climatice, a declarat: „Creşterea obiectivului nostru de reducere a emisiilor de la 20% la 30% până în 2020 este o decizie politică pe care liderii UE o vor lua la momentul potrivit şi în condiţiile potrivite.  Evident, prioritatea politică imediată este rezolvarea crizei monedei euro. Dar, întrucât ieşim din criză, Comisia a pus la dispoziţie informaţii pentru o discuţie bazată pe fapte concrete. Nu se pune problema să luăm această decizie acum, dar sper ca analiza noastră să declanşeze dezbateri în statele membre cu privire la calea care trebuie urmată.”

Costul îndeplinirii obiectivelor

         Din 2008, costurile absolute ale atingerii obiectivului de 20% au scăzut de la 70 miliarde EUR/an la 48 miliarde EUR/an (0,32% din PIB) până în 2020. Aceasta se datorează mai multor factori: creşterea economică mai scăzută a generat reduceri de emisii; preţurile mai mari la energie au impulsionat eficienţa energetică şi au redus cererea de energie; iar preţul carbonului a scăzut sub nivelul prognozat în 2008, deoarece certificatele EU ETS neutilizate în timpul recesiunii se reportează. Însă, în acelaşi timp, această reducere a costurilor absolute vine în contextul unei crize care a restrâns posibilităţile companiilor de a găsi investiţiile necesare pentru modernizare în viitorul apropiat.

         Din 2007, UE s-a angajat să treacă la o reducere a emisiilor cu 30% până în 2020 dacă şi alte mari puteri economice îşi asumă partea care le revine din efortul respectiv, în temeiul unui acord global privind schimbările climatice. Costul atingerii obiectivului de 30% este estimat în prezent la 81 miliarde EUR/an până în 2020, cu 11 miliarde EUR/an mai mare decât era estimat costul atingerii obiectivului de 20% acum doi ani. Obiectivul de 30% ar costa cu 33 miliarde EUR/an (0,2% din PIB) mai mult decât costul estimat în prezent pentru obiectivul de 20%.

Creşterea cu emisii reduse de carbon

         Țările din întreaga lume recunosc potenţialul creşterii ecologice, cu emisii reduse de carbon, de a crea noi locuri de muncă durabile şi de a întări securitatea energetică. Europa nu are un loc asigurat în fruntea acestei revoluţii în condiţiile în care concurenţa la nivel mondial devine din ce în ce mai acerbă. Obiectivul de 20% a fost considerat un factor esenţial pentru stimularea modernizării economiei UE, însă în prezent, dat fiind că preţul carbonului este mai scăzut decât se preconizase, îşi va pierde din potenţialul de stimulare a schimbării şi inovaţiei. În plus, Europa trebuie să îşi pregătească, în cadrul grupului ţărilor dezvoltate, obiectivele pe termen lung privind atingerea unei reduceri de 80-95% până în 2050 cu costuri optime.

Opţiuni pentru trecerea la obiectivul de 30%

         Comunicarea prezintă opţiuni pentru atingerea obiectivului de 30% în cadrul EU ETS şi în celelalte sectoare. Printre acestea se numără:reducerea numărului de certificate licitate în cadrul EU ETS;reglementări pentru promovarea unei mai mari eficienţe energetice;utilizarea inteligentă a instrumentelor fiscale;direcţionarea fondurilor politicii de coeziune a UE către investiţiile ecologice;şi ameliorarea integrităţii ecologice a creditelor de carbon internaţionale recunoscute în cadrul EU ETS.
         O măsură care prezintă interes, chiar înainte de o posibilă trecere la obiectivul de 30%, ar fi utilizarea unor certificate industriale nealocate gratuite din cadrul EU ETS pentru a accelera inovarea în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de carbon, într‑un mod similar programului demonstrativ existent pentru inovarea în domeniul energiei din surse regenerabile şi al tehnologiilor de captare şi stocare a carbonului, finanţat cu 300 de milioane de certificate.

Relocarea emisiilor de carbon

         Comisia a examinat situaţia industriilor mari consumatoare de energie cu privire la riscul de „relocare a emisiilor de carbon” (mutarea producţiei din UE în ţări în care constrângerile referitoare la carbon sunt mai laxe).
         Concluzia principală este că măsurile existente de prevenire a relocării emisiilor de carbon ale acestor industrii – certificate gratuite şi accesul la credite internaţionale – continuă să fie justificate. De asemenea, analiza arată că ridicarea obiectivului la 30%, în timp ce alte ţări implementează angajamentele de reducere pe care şi le-au asumat în cadrul Acordului de la Copenhaga, ar avea un impact limitat asupra relocării emisiilor de carbon, cu condiţia menţinerii măsurilor existente.

         Comisia va continua să monitorizeze îndeaproape riscul de relocare a emisiilor de carbon, în special în ceea ce priveşte ţările terţe care nu au adoptat încă măsuri de limitare a emisiilor. Printre posibilele măsuri care merită a fi examinate în continuare se numără includerea importurilor în EU ETS.