Aproximativ 25 000 de km2 de regiuni naturale inestimabile au fost incluse în rețeaua Natura 2000. Această rețea de zone protejate este principalul instrument de care dispune Uniunea Europeană pentru a conserva bogăția biodiversității sale. Comisia a aprobat în mod oficial includerea în rețea a altor 235 de situri propuse de statele membre pentru a fi recunoscute ca „situri de importanță comunitară”. Statele membre vor avea la dispoziție șase ani pentru a institui măsurile necesare pentru a proteja aceste situri. Ultima actualizare privește 20 de state membre și acoperă toate cele nouă regiuni biogeografice ale rețelei – regiunea alpină, atlantică, a Mării Negre, boreală, continentală, Macaronezia, mediteraneană, panonică și de stepă. În prezent, Natura 2000 acoperă 17,9 % din suprafața terestră a UE (768 000 km2) și aproximativ 4 % din suprafața sa marină (peste 217 000 km2).

Comisarul Potočnik a declarat: „Felicit aceste state membre pentru o nouă contribuție semnificativă la protecția capitalului natural al Europei. Rețeaua Natura 2000 stă la baza eforturilor noastre de a proteja natura și este vitală pentru biodiversitate. În plus, ea oferă spații atractive pentru explorare și relaxare și oferă numeroase ocazii de a dezvolta noi activități economice bazate pe aceste bogății naturale inestimabile. Extinderea rețelei este o veste bună pentru natură și o veste bună pentru noi.”

Principalele țări vizate de extinderea rețelei sunt Regatul Unit, România, Letonia, Italia, Suedia, Bulgaria, Danemarca, Franța, Slovacia, Estonia și Malta.

Cea mai importantă regiune adăugată în acest an este regiunea Dogger Bank din Regatul Unit (12 330 km2), o zonă marină puțin adâncă cu bancuri de nisip submarine în partea centrală a Mării Nordului. Împreună cu situri învecinate din Germania și Țările de Jos, acest sit formează un vast sit transfrontalier Natura 2000, acoperind peste 18 000 km2. Dogger Bank a fost în principal desemnat pentru habitatele sale de bancuri de nisip foarte productive, care constituie importante zone de reproducere și creștere pentru multe specii care fac obiectul pescuitului comercial. Includerea acestor zone în rețea va facilita managementul coordonat al regiunii, inclusiv eforturile comune ale statelor membre în cauză pentru adoptarea unor măsuri adecvate în materie de pescuit.

Principalele zone adăugate din Marea Baltică au fost 10 noi zone marine desemnate de Suedia și Letonia. Aceste situri cuprind habitate de recif și bancuri de nisip care găzduiesc multe specii și constituie zone vitale de hrană pentru foci și pești migratori. Cele 10 situri acoperă o suprafață marină de aproape 4 000 km2.

Țara cu cea mai mare contribuție, în raport cu suprafața sa, a fost Malta, cu 183 km2 de zone marine desemnate până în prezent, ceea ce reprezintă baza unei rețele marine solide în apele înconjurătoare. Noile situri marine malteze vor contribui la conservarea ierbii de mare Posidonia și a recifelor submarine și oferă un habitat esențial pentru Gibbula nivosa, o specie endemică viu colorată de melc de mare.

Cea mai mare extindere a rețelei terestre a avut loc în România. Au fost adăugate 109 situri și au fost extinse multe situri existente, astfel încât suprafața totală a siturilor acoperă, în prezent, aproape 42 000 km2. Zonele adăugate cuprind o gamă largă de habitate de pajiște și pădure bogate în specii și habitate esențiale pentru multe specii rare și pe cale de dispariție, inclusiv multe specii de lilieci și amfibii. Împreună cu alte situri propuse de Bulgaria și Republica Slovacă, noile situri Natura 2000 din România oferă, de asemenea, o mai bună protecție pentru bogata faună piscicolă endemică din bazinul Dunării.

Context

Natura 2000 este o rețea de zone protejate, alcătuită din arii speciale de conservare instituite în conformitate cu Directiva UE privind habitatele și din arii de protecție specială instituite în temeiul Directivei UE privind păsările. Natura 2000 nu impune un cadru rigid: în cadrul rețelei se pot desfășura în continuare activități precum agricultura, turismul, silvicultura și activitățile de agrement, în măsura în care acestea sunt sustenabile și în armonie cu mediul natural.

Statele membre își selectează siturile Natura 2000 instituite în temeiul Directivei privind habitatele în parteneriat cu Comisia; odată selectate, zonele respective sunt recunoscute oficial de Comisie ca „situri de importanță comunitară”, cum s-a întâmplat și în situația de față. Acest proces confirmă statutul oficial al siturilor și stabilește obligațiile de a le proteja. Statele membre au apoi la dispoziție șase ani pentru a institui măsurile necesare de gestionare și pentru a desemna siturile ca arii speciale de conservare. 
Cea mai recentă actualizare privește 20 state membre și crește cu 235 numărul „siturilor de importanță comunitară”.

Cele mai recente zone adăugate acoperă toate cele nouă regiuni biogeografice ale rețelei – regiunea alpină, atlantică, a Mării Negre, boreală, continentală, Macaronezia, mediteraneană, panonică și de stepă.
Gama zonelor protejate este vastă, variind de la pajiști înflorite la sisteme de peșteri și lagune. Cele nouă regiuni biogeografice ale rețelei reflectă marea varietate a biodiversității din UE.

Biodiversitatea – o resursă limitată care reflectă varietatea formelor de viață pe pământ – este în criză. Speciile dispar într-un ritm fără precedent, cu consecințe ireversibile pentru viitorul nostru. Uniunea Europeană luptă împotriva acestui fenomen și și-a stabilit recent un nou obiectiv pentru stoparea dispariției biodiversității în Europa până în 2020, prin protejarea unor servicii ecosistemice precum polenizarea și apărarea împotriva inundațiilor (și restabilind aceste servicii acolo unde au suferit degradări) și prin intensificarea contribuției UE la efortul de prevenire a dispariției biodiversității la nivel global. Natura 2000 reprezintă un instrument esențial pentru atingerea acestui obiectiv.

Persoane de contact:
Joe Hennon  ( +32 2 295 35 93)
Monica Westeren  ( +32 2 299 18 30