Potrivit UE, comercializarea cotelor de emisii joacă un rol fundamental în combaterea schimbărilor climatice. Costurile pe care le implică ţinerea sub control a schimbărilor climatice au toate şansele să înregistreze niveluri foarte mari în anii următori.

        În documentul de poziţie pregătit de Comisia Europeană în perspectiva negocierilor internaţionale în materie de schimbări climatice se arată că, până în 2020, circa 175 de miliarde de euro s-ar putea adăuga la factura mondială anuală. Peste jumătate din această sumă va fi necesară în ţări în curs de dezvoltare precum China şi India.

        UE şi alte puteri economice ale lumii ar trebui să contribuie la acoperirea costurilor generate de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în ţările în curs de dezvoltare.

        Documentul Comisiei prezintă mai multe opţiuni menite să ducă la creşterea finanţării la nivel internaţional - potrivit uneia dintre ele, fiecare ţară ar trebui să contribuie în funcţie de venituri şi de nivelul emisiilor.
         O altă variantă prevede licitarea unor cote de emisii pe o piaţă a carbonului. În schimb, ţările în curs de dezvoltare - cu excepţia celor mai sărace - ar urma să-şi limiteze creşterea nivelului de emisii de gaze cu efect de seră prin adoptarea unor strategii de dezvoltare care să facă posibilă realizarea acestui obiectiv. Stoparea defrişării pădurilor tropicale ar trebui să facă parte din aceste strategii, întrucât plantele şi copacii absorb dioxidul de carbon. UE a luat deja, pe cont propriu, măsuri ferme de combatere a schimbărilor climatice, făcând progrese în direcţia reducerii emisiilor.
         În prezent, doreşte să facă din acest succes baza negocierilor care se vor derula la conferinţa de la Copenhaga, în decembrie. ONU organizează această conferinţă în vederea încheierii unui nou acord internaţional, mult mai ambiţios, în materie de schimbări climatice. Tratatul actual (Protocolul de la Kyoto) expiră la sfârşitul anului 2012. UE le va cere ţărilor dezvoltate să-şi ia angajamentul de a reduce, până în 2020, cu 30% nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră (în comparaţie cu nivelul înregistrat în 1990). Contribuţia fiecărei ţări ar urma să varieze în funcţie de factori precum venitul, mărimea populaţiei, nivelul emisiilor şi eforturile depuse anterior în vederea reducerii emisiilor.
         Angajamentele asumate vor fi monitorizate şi vor exista norme care să garanteze respectarea lor. De asemenea, Comisia consideră că un rol major va reveni comercializării cotelor de emisii şi va promova crearea unei pieţe a carbonului. Un număr tot mai mare de ţări, printre care SUA, Noua Zeelandă şi Australia, intenţionează să instituie sisteme similare pieţei europene a carbonului , creată în 2005. Sistemul stabileşte plafoane pentru cotele de emisii, dar le dă întreprinderilor libertatea de a le comercializa între ele. Întrucât schimbările climatice nu pot fi evitate, acordul de la Copenhaga ar trebui să creeze un cadru menit să ajute ţările să se adapteze. De asemenea, ar trebui să ofere sprijin ţărilor vulnerabile la fenomene meteo extreme precum seceta, furtunile şi inundaţiile.
         Propunerea Comisiei, prezentată la data de 28 ianuarie, va fi discutată de liderii şi legislatorii europeni în lunile următoare. Mai multe despre Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite în materie de schimbări climatice .