Petrolul reprezintă principala sursă energetică în Europa, iar gradul de dependenţă al statelor membre faţă de importurile de petrol este extrem de ridicat. Raportul PE subliniază necesitatea unei politici europene coerente şi realiste în domeniul energiei, considerând că menţinerea unor stocuri de petrol şi produse petroliere este o chestiune esenţială de securitate naţională şi de interes economic fundamental pentru UE.

        Raportul lui Miloslav Ransdorf (Grupul Confederal al Stângii Unite Europene, Stânga Verde Nordică, Republica Cehă) a fost elaborat pe baza unei propuneri de directivă a Comisiei Europene, care urmăreşte punerea în aplicare a unei legislaţii comunitare care să permită Uniunii de a reacţiona rapid şi eficient la orice posibile crize subite de aprovizionare energetică.

        Stocurile sunt considerate un mijloc de amortizare important în cazul  unor întreruperi neprevăzute a aprovizionării cu petrol, riscul apariţiei unor astfel de situaţii accentuându-se în ultimii ani. La aceasta se adaugă, conform raportului, diminuarea resurselor petroliere interne ale UE, ceea ce face necesară îmbunătăţirea sistemului actual de menţinere a stocurilor europene de petrol.

        Propunerea Comisiei prevede obligaţia statelor membre de a menţine în permanenţă, pentru uz propriu, pe teritoriul Comunităţii, un nivel total al stocurilor petroliere cel puţin echivalent cu cea mai mare dintre cantităţile care corespund fie importurilor nete pe parcursul a 90 de zile, fie consumului pe parcursul a 70 de zile.

        Conform sistemului actual, statele mebre sunt libere să aleagă modalităţile de stocare şi de gestiune a stocurilor de petrol şi produse petroliere. Conform unui studiu al Comisiei, doar 3% din stocurile UE sunt deţinute de stat, restul fiind constituite şi gestionate de agenţii (35%) şi companii (62%). În plus, sistemul comunitar permite şi utilizarea unui sistem de "ticketing", prin care, în baza unor acorduri bilaterale, statele îşi pot constitui stocuri pe teritoriul altui stat, titularul putând, în caz de criză, să cumpere aceste stocuri prin intermediul unor "tichete", la preţul stabilit anterior în acorduri.

        În România, conform legislaţiei în vigoare, constituirea  stocurilor minime se face de către Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi de către alte persoane juridice numite prin lege.

        Analizând capacitatea sistemelor naţionale de a garanta disponibilitatea stocurilor în caz de urgenţă, noua propunere legislativă vizează în principal stabilirea unor norme mai clare pentru gestionarea stocurilor în caz de urgenţă, clarificarea procedurilor care pot fi utilizate în astfel de situaţii şi asigurarea transparenţei pe piaţa petrolului.

Norme mai clare pentru gestionarea stocurilor
        Raportul PE insistă asupra stabilirii unor dispoziţii mai clare pentru statele membre în ceea ce priveşte gestionarea stocurilor specifice care nu se găsesc pe teritoriul lor naţional, prin stabilirea responsabilităţilor privind asigurarea informaţiilor corecte cu privire la nivelul stocurilor, a unui calendar de livrare a stocurilor în caz de urgenţă, precum şi a  unor sancţiuni în caz de nerespectare a acordurilor.

        Deputaţii europeni insistă, de asemenea, asupra stabilirii unei perioade de cel mult 3 ani de la intrarea în vigoare pentru o evaluare a implementării acestei legislaţii. Această evaluare trebuie să includă nivelul stocurilor, corectitudinea informaţiilor transmise de statele membre şi modalităţile de raportare cele mai eficiente (săptămânale sau lunare).

Clarificarea procedurilor utilizate în cazuri de urgenţă
        Parlamentul susţine instituirea unor mecanisme de solidaritate energetică între statele membre în caz de disfuncţionalităţi referitoare la aprovizionarea cu energie. Un sistem eficient de menţinere a stocurilor de petrol şi produse petroliere este de asemenea considerat ca o componentă importantă a principiului solidarităţii energetice.

        Parlamentul doreşte să clarifice faptul că noile dispoziţii legislative vizează să asigure statelor membre suficientă flexibilitate, pentru ca acestea să poată alege cele mai potrivite mecanisme pentru stocuri, dar, în acelaşi timp, să permită funcţionarea eficientă a sistemului în caz de probleme de aprovizionare. Raportorul propune astfel instituirea mecanismelor necesare care să dea posibilitatea furnizării către Comisie, în orice moment, a unor date corecte şi sigure privind nivelul stocurilor. 15 Comisia trebuie să aibă posibilitatea de a verifica nivelul stocurilor de urgenţă şi a stocurilor specifice în cazul în care există motive de suspiciune privind nerespectarea acestora.

Îmbunătăţirea transparenţei pe piaţa petrolului 
        Raportarea unor informaţii corecte, complete şi la momentul oportun este considerată esenţială pentru fiabilitatea sistemului dedicat situaţiilor de urgenţă. Noua propunere legislativă prevede ca fiecare stat membru să instituie un registru detaliat, actualizat permanent, pe o bază lunară, care conţine în special informaţii privind depozitul, rafinăria sau locul de stocare în care se află stocurile în cauză, precum şi cantităţile de stocuri, proprietarul acestora şi natura lor exactă.

        Datele, situaţiile şi documentele referitoare la stocurile de urgenţă şi la stocurile specifice trebuie să fie păstrate de către statele membre pentru o perioadă de minim 3 ani.

Raportul Ransdorf a fost adoptat cu 629 voturi pentru, 24 împotrivă şi 8 abţineri.

Mai multe informaţii:
OUG nr. 54/2002 aprobată prin Legea nr. 677/2002 privind constituirea şi menţinerea stocurilor minime de siguranţa pentru ţiţei

Urmăriţi în direct sesiunea plenară: EuroparlTV

---