Preşedintele Comisiei, José Manuel Barroso, şi-a exprimat dezamăgirea faţă de acordul încheiat cu greu, pe ultima sută de metri a Conferinţei privind schimbările climatice de la Copenhaga, declarând că acesta se situează „mult sub” aşteptările UE.

        Pactul are mai puţin de trei pagini şi nu conţine elemente pe care UE le consideră cruciale, precum obiectivele colective de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Pe lângă faptul că nu stabileşte un termen limită pentru încheierea unui tratat în 2010, acesta nici măcar nu menţionează necesitatea vreunui acord obligatoriu din punct de vedere juridic.

Chiar şi cu aceste deficienţe, pactul a fost încheiat cu dificultate. Spre finalul summit-ului, negocierile păreau pe cale să eşueze, ţările industrializate şi cele în curs de dezvoltare neputând cădea de acord asupra modalităţilor de a garanta respectarea angajamentelor de limitare a emisiilor de către naţiunile care se dezvoltă rapid. Pactul a devenit posibil după dezbaterile de ultim moment dintre SUA şi patru din ţările cu cel mai rapid ritm de dezvoltare - China, India, Brazilia şi Africa de Sud.         Conferinţa urma să se finalizeze vineri, însă termenul a fost depăşit pe fundalul unor discuţii pe tema acceptării sau respingerii acordului. După o noapte de dezbateri aprinse, ziua de sâmbătă a adus în cele din urmă decizia liderilor mondiali de a „lua notă” de acest pact.

        „Nu-mi voi ascunde dezamăgirea”, a spus preşedintele Barroso. „Ambiţiile acestui pact nu sunt deloc pe măsura aşteptărilor noastre”.

        Totuşi, a adăugat el, „acordul, în forma sa actuală, este preferabil lipsei totale a unui acord”.
Pactul le cere statelor participante să reducă emisiile de gaze cu efect de seră, „în vederea” limitării încălzirii globale la sub 2°C - prag dincolo de care se consideră că schimbările climatice ar putea scăpa de sub control. Astfel, naţiunile dezvoltate ar trebui să-şi reducă semnificativ emisiile, în mod măsurabil. Ţările în curs de dezvoltare ar urma să-şi plafoneze nivelul emisiilor şi să raporteze rezultatele înregistrate o dată la doi ani, cu „dispoziţii pentru analiză şi consultări internaţionale”.

        Textul nu stabileşte însă obiective globale de reducere a emisiilor, precum cel solicitat deja ţărilor UE, de 20%. Fiecare ţară în parte va decide cât şi cum va acţiona. Acordul stabileşte ca acţiunile aplicate să fie analizate în 2015. Totuşi, fiecare stat trebuie să-şi declare, până la sfârşitul lunii ianuarie, obiectivul pe care şi-l propune.

        Un alt aspect asupra căruia nu s-a putut obţine un acord detaliat este modalitatea de compensare a ţărilor care îşi păstrează pădurile, element cu un rol esenţial pentru încetinirea schimbărilor climatice.

        Cel mai palpabil rezultat al conferinţei este probabil faptul că ţările dezvoltate au convenit să acorde 30 de miliarde de dolari (21 de miliarde de euro) în următorii trei ani şi 100 de miliarde de dolari (70 de miliarde de euro) până în 2020, pentru finanţarea proiectelor care sprijină statele sărace în eforturile de promovare a energiei ecologice şi de adaptare la secetă, la ridicarea nivelului mării şi la alte schimbări climatice. UE s-a angajat să acorde o finanţare iniţială rapidă în valoare de 7,2 miliarde de euro (dintr-un total de 21 de miliarde). Sumele ar urma să provină din surse diverse, din domeniul public şi privat.

1. Iniţiativele UE privind combaterea schimbărilor climatice
2. Conferinţa ONU privind schimbările climatice
3. Consultaţi alocuţiunea introductivă a preşedintelui Barroso
4. Consultaţi declaraţia preşedintelui Barroso de la data de 18.12.2009

Pe aceeaşi temă

• UE ridică miza, angajându-se să finanţeze combaterea schimbărilor climatice cu 7,2 miliarde de euro
• Finanţarea acţiunilor de combatere a schimbărilor climatice