După cinci ani de criză economică și după o revenire a recesiunii în 2012, șomajul atinge noi cote maxime pentru ultimii aproape douăzeci de ani, veniturile gospodăriilor se diminuează și riscurile de sărăcie sau de excluziune sunt în creștere, în special în statele membre din sudul și estul Europei, conform ediției din 2012 a analizei „Situația socială și a ocupării forței de muncă în Europa”. Impactul crizei asupra situației sociale a devenit acum mai acut, ca urmare a atenuării efectelor de protecție exercitate inițial de diminuarea veniturilor fiscale și de creșterea nivelului cheltuielilor pentru prestațiile sociale (așa-numiții „stabilizatori automați”). Se conturează un nou decalaj între țările care par a fi blocate într-o spirală descendentă marcată de scăderea producției, de creșterea rapidă a ratei șomajului și de erodarea veniturilor disponibile, pe de o parte, și cele care până acum au făcut dovada unei bune reziliențe sau, cel puțin, a unei minime reziliențe, pe de altă parte. În țările din această a doua categorie se constată tendințe către o mai bună funcționare a piețelor muncii și către o situație mai solidă a sistemelor de protecție socială. „2012 a fost încă un an foarte defavorabil pentru Europa din punct de vedere al șomajului și al situației sociale în curs de deteriorare”, a precizat comisarul european pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune, László Andor. „Însă, în urma analizei pe care am desfășurat-o, am constatat că, prin intermediul unor reforme adecvate ale pieței forței de muncă și prin îmbunătățirea organizării sistemelor de protecție socială, se poate spori reziliența statelor membre la șocurile economice și facilita o ieșire mai rapidă din criză. În plus, o îmbunătățire consistentă la nivel socioeconomic în Europa în 2013 este puțin probabilă dacă nu se înregistrează, concomitent, progrese mai mari în sensul soluționării în mod credibil a crizei monedei euro, al identificării de resurse pentru investițiile atât de necesare, inclusiv în planul competențelor, capacității de inserție profesională și incluziunii sociale ale populației și al utilizării instrumentelor de finanțare în sprijinul economiei reale.”

Disparități mai pronunțate în zona euro
Rata medie a șomajului în UE a crescut până la aproape 11 %. Raportul confirmă un nou model al disparității, care plasează într-un contrast foarte evident partea de nord cu cea de sud ale zonei euro. Decalajul între ratele șomajului înregistrate în aceste două zone a fost de 3,5 puncte în 2000, a scăzut la zero în 2007, dar apoi s-a adâncit rapid la 7,5 puncte în 2011. Disparitățile din afara zonei euro, deși, la rândul lor, în creștere, sunt în mod semnificativ mai mici. Această tendință îngrijorătoare indică o nevoie urgentă de a identifica mecanisme mai eficiente de stabilizare macroeconomică, după cum reiese și din dezbaterea în curs cu privire la o uniune economică și monetară profundă și veritabilă. Analiza arată, de asemenea, că în statele membre care au pus în aplicare reforme substanțiale în scopul de a-și dinamiza piețele muncii s‑a menținut o mult mai mare probabilitate ca șomerii să își găsească un nou loc de muncă, inclusiv în perioada crizei. Comisia încurajează astfel de reforme în cadrul Pachetului privind ocuparea forței de muncă din aprilie 2012 și al Analizei anuale a creșterii 2013, acestea urmând a fi examinate în detaliu în cadrul semestrului european 2013 și al recomandărilor adresate fiecărui stat membru în acest context.

Veniturile gospodăriilor în scădere, riscuri de excluziune pe termen lung
Probabilitățile de coborâre sub pragul sărăciei sau de depășire a acestuia variază considerabil între statele membre. Unele categorii de populație sunt afectate în mai mare măsură: persoanele adulte tinere, femeile șomere și mamele singure se numără printre cei care se confruntă cu riscuri mai mari de sărăcie persistentă. Absența unei redresări vizibile a creat o presiune asupra veniturilor gospodăriilor în majoritatea statelor membre și a sporit riscurile de excluziune pe termen lung. Venitul real brut disponibil al gospodăriilor populației a scăzut între 2009 și 2011 în două treimi din țările UE pentru care sunt disponibile date, cele mai dramatice scăderi fiind înregistrate în Grecia (17 %), Spania (8 %), Cipru (7 %) și Estonia și Irlanda (5 %). Această evoluție este în contrast puternic cu situația observată în țările nordice, Germania, Polonia și Franța, unde sistemele de protecție socială și piețele forței de muncă mai consolidate au permis continuarea creșterii veniturilor globale în timpul crizei. Cu toate acestea, prelungirea crizei conduce la o creștere generalizată a riscurilor de excluziune pe termen lung.

Pentru a preveni agravarea sărăciei și adâncirea pe termen lung a excluziunii, politicile trebuie să fie adaptate la situația specifică fiecărei țări și la categoriile de populație cele mai expuse la riscuri. La începutul anului 2013, Comisia va emite un Pachet privind investițiile sociale cuprinzând orientări către statele membre privind punerea în aplicare a unor politici sociale adecvate, durabile și eficiente, care să consolideze capitalul uman și coeziunea socială, având în vedere presiunile tot mai mari la care sunt supuse resursele publice și private în contextul acestor provocări.

Rolul crucial al organizării sistemului fiscal și de protecție socială
Din punctul de vedere al eficacității în combaterea sărăciei, organizarea sistemelor naționale de protecție socială este la fel de importantă ca și anvergura lor – state membre cu niveluri similare ale cheltuielilor sociale înregistrează rate foarte diferite de reducere a sărăciei. Sistemele de impozitare și de prestații sociale pot influența în mod semnificativ rezultatele în domeniul ocupării forței de muncă prin anumite facilități, cum ar fi furnizarea de servicii de îngrijire a copiilor, care reprezintă un factor puternic în favoarea reluării activității profesionale, în special în rândul femeilor. Organizarea componentei de venituri a sistemului de protecție socială joacă un rol la fel de important.

Reorientarea sarcinii fiscale, astfel cum a fost propusă în cadrul Pachetului privind ocuparea forței de muncă și alRecomandărilor adresate fiecărui stat membru din 2012 , de la forța de muncă înspre alte surse, de exemplu, înspre emisiile de CO2 sau înspre consum și proprietate, impulsionează ocuparea forței de muncă. Totuși, în cadrul acestei reorientări este necesară o abordare atentă a aspectelor privind repartizarea sarcinii fiscale atunci când se identifică surse alternative pentru compensarea pierderilor de venituri generate de reducerea impozitelor asupra forței de muncă. În urma analizei se constată că, deși nu există soluții optime pentru reorientări fiscale din perspectiva unei politici integrate în domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale, organizarea adecvată a sistemelor de protecție socială sporește oportunitatea anumitor reorientări fiscale.

Salariile nu sunt numai un factor de cost, ci furnizează, în același timp, și veniturile prin intermediul cărora populația achiziționează bunuri și servicii. Reducerea salariilor poate îmbunătăți competitivitatea, dar va diminua, de asemenea, cererea internă pentru produsele societăților, ceea ce ar putea conduce la disponibilizări. Contribuția angajaților la veniturile totale generate de economie a scăzut în Europa în ultimii zece ani, în timp ce polarizarea între locurile de muncă bine retribuite și cele slab retribuite s-a accentuat. Se menține un decalaj considerabil de remunerare între femei și bărbați (16,4 % în medie în UE în 2010), care tinde să crească odată cu vârsta salariatului. Analiza din cadrul raportului asupra salariilor minime arată că în țările cu un nivel mai ridicat al salariilor minime nu s-a procedat la disponibilizări ale persoanelor cu nivel scăzut de calificare, ci, dimpotrivă, există tendința înregistrării unor rate mai ridicate de ocupare a forței de muncă pentru aceste categorii. Salariile minime prezintă, de asemenea, potențialul de a contribui la reducerea decalajului de remunerare între femei și bărbați. Acesta este motivul pentru care în cadrulPachetului privind ocuparea forței de muncă din 2012 s-a subliniat faptul că reformele structurale ale pieței forței de muncă ar trebui să urmărească asigurarea unor salarii decente și sustenabile și evitarea riscurilor corespunzătoare unui nivel scăzut de salarizare, inclusiv prin stabilirea unor niveluri adecvate ale salariilor minime.

Competențe
Oamenii au nevoie de competențele potrivite la locul de muncă potrivit. Analiza din cadrul raportului indică faptul că în anumite țări, în special în cele din partea de sud a UE, corelarea dintre competențe și locurile de muncă este precară și/sau s-a înrăutățit. Această problemă este deosebit de acută pentru numărul ridicat și încă în creștere al tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare. Propunerile prezentate în cadrul Pachetului privind încadrarea în muncă a tinerilor (a se vedeaIP/12/1311 și MEMO/12/938) urmăresc să abordeze această problemă prin asigurarea posibilității ca toți tinerii fără un loc de muncă să urmeze cursuri de învățământ complementar, cursuri de formare profesională sau stagii de ucenicie sau de formare de calitate, îmbunătățindu-și astfel perspectivele de a găsi un loc de muncă.

Pentru a reduce necorelarea competențelor, este necesar ca țările să investească în mod mai eficient în educație și formare, să cheltuie mai judicios în favoarea unor politici active în domeniul pieței forței de muncă și să încurajeze crearea de locuri de muncă cu înaltă calificare în sectoarele care înregistrează creștere, cum ar fi economia și tehnologiile ecologice, tehnologiile informației și comunicațiilor și sănătatea. Panorama competențelor în UE, lansată recent (a se vedea IP/12/1329), furnizează detalii asupra localizării cererii existente de lucrători pentru toate nivelurile de competențe. De cele mai multe ori posturile vacante există, dacă nu în țările de origine, în alte state membre, însă lucrătorii se pot confrunta cu numeroase dificultăți în obținerea unor informații în acest sens. Comisia a adoptat recent o decizie pentru modernizarea și îmbunătățirea EURES, rețeaua paneuropeană de căutare de locuri de muncă (a se vedea IP/12/1262, MEMO/12/896,MEMO/12/897). Scopul urmărit este de a-i ajuta pe cei aflați în căutarea unui loc de muncă să intre în legătură cu angajatori care caută anumite competențe în toate statele membre, de a se pune accentul asupra unor sectoare și profesii care se confruntă cu o lipsă de personal calificat și de a sprijini programe de mobilitate destinate tinerilor.

Persoane de contact:
Jonathan Todd (+32 2 299 41 07)
Nadège Defrère (+32 2 296 45 44)

 Pagini Utile

1. MEMO/13/1

• Analiza anuală „Situația socială și a ocupării forței de muncă”

Employment and Social Situation Yearly Review

1. Pagina de internet referitoare la analiza situației sociale și a pieței muncii

• Site-ul internet al comisarului László Andor:

http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/andor/

• Urmăriți activitatea comisarului László Andor pe Twitter:http://twitter.com/#!/LaszloAndorEU
• Buletin informativ electronic gratuit: http://ec.europa.eu/social/e-newsletter

---