Companiile care îşi desfăşoară activitatea în UE se plâng de faptul că europenii sunt reticenţi la ideea de a-şi părăsi ţara pentru a găsi locuri de muncă mai bune. Să fi adus oare recesiunea o schimbare în atitudinea lucrătorilor? Anul acesta, Ziua locurilor de muncă (târgurile de locuri de muncă, organizate anual pentru a promova mobilitatea profesională) ar trebui să facă lumină în această problemă.

        Peste 200 de oraşe din Europa vor găzdui în săptămânile următoare zilele locurilor de muncă. Organizate cu ajutorul EURES, serviciul de plasare a forţei de muncă în Europa, târgurile oferă ocazia de a dezbate pe marginea avantajelor care pot fi obţinute lucrând într-o altă ţară din UE.
        Anul trecut, 150 000 de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă au participat la zilele locurilor de muncă, o parte din acestea reuşind să obţină pe loc un interviu în vederea angajării. Se aşteaptă ca numărul vizitatorilor să fie şi mai mare anul acesta, dată fiind creşterea ratei şomajului.

        Cetăţenii europeni au dreptul de a lucra în altă ţară din UE (deşi pentru cetăţenii ţărilor care au aderat recent la UE există încă unele restricţii), însă numărul celor care profită de această posibilitate este relativ scăzut. În ciuda numeroaselor oportunităţi oferite de o piaţă a locurilor de muncă deschisă, europenii tind să îşi dorească o carieră într-o singură ţară, de obicei cea în care s-au născut.

        O mai mare mobilitate a lucrătorilor ar putea avea ca efect scăderea ratei şomajului şi creşterea productivităţii, ceea ce ar favoriza redresarea economiei europene. Planul de ieşire din criză elaborat de UE identifică drept prioritară nevoia de a dispune de o forţă de muncă mai mobilă şi mai flexibilă.

        Conform celui mai recent sondaj realizat pe această temă, aproximativ 5 milioane de cetăţeni  europeni (reprezentând 2,2% din forţa de muncă) locuiesc într-o ţară din UE diferită de ţara lor de origine. Procentul a crescut uşor faţă de anii precedenţi, însă nu se ridică la nivelul înregistrat în cazul cetăţenilor provenind din ţări terţe, care reprezintă în prezent 3,8% din forţa de muncă a UE.

        Întrebaţi fiind care este motivul pentru care nu doresc să se stabilească în altă ţară, europenii răspund că îşi fac griji în legătură cu impactul pe care această schimbare l-ar putea avea asupra vieţii de familie sau că se tem că le va fi greu să înveţe o nouă limbă şi să se adapteze la o nouă cultură. La acestea se mai adaugă şi teama de a nu avea acces la serviciile sociale şi de a nu le fi recunoscute calificările profesionale.

        UE a adoptat o serie de măsuri pentru a asigura o mai mare transparenţă a pieţelor locurilor de muncă şi pentru a proteja drepturile cetăţenilor care se mută într-un alt stat membru. În ciuda existenţei unei pieţe unice integrate, există încă multe obstacole juridice în calea mobilităţii lucrătorilor.