„Diferenţele de salarizare între femei şi bărbaţi au cauze multiple şi necesită soluţii multiple. Pentru a le combate este necesară o acţiune la toate nivelurile şi un angajament din partea tuturor părţilor implicate – de la angajatori, sindicate şi autorităţile naţionale până la fiecare dintre cetăţeni. Datorită campaniei pe care o lansăm, cetăţenii vor înţelege mai bine motivele pentru care în Europa femeile continuă să câştige mult mai puţin decât bărbaţii, precum şi care sunt modalităţile de a soluţiona această problemă”, a declarat Vladimír Špidla, comisarul UE pentru egalitatea de şanse. „În contextul economic actual, egalitatea dintre femei şi bărbaţi este mai importantă ca niciodată. Putem face faţă acestei crize numai valorificând potenţialul tuturor talentelor de care dispunem”, a adăugat comisarul.

       „Remunerare egală pentru muncă egală” constituie unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene. Consacrat de Tratatul de la Roma din 1957, în anul 1975 acest principiu a făcut deja obiectul unei directive care interzice discriminarea cu privire la orice aspect legat de salarizarea femeilor şi a bărbaţilor pentru aceeaşi muncă sau pentru o muncă de valoare egală. În consecinţă, cazurile „simple şi vizibile” de discriminare directă – diferenţe de remunerare între femei şi bărbaţi având posturi identice, experienţă şi competenţe identice, precum şi acelaşi nivel de performanţă – au scăzut semnificativ datorită eficienţei măsurilor legislative la nivel european şi naţional privind egalitatea de remunerare. Dar, în aceste condiţii, de ce continuă să existe o diferenţă de remunerare între femei şi bărbaţi de 17,4% la nivelul UE?

        Diferenţa de remunerare reprezintă diferenţa dintre plata medie pe oră pentru femei şi cea pentru bărbaţi, înainte de aplicarea impozitelor, în toate domeniile economiei. Această diferenţă reflectă discriminarea şi inegalitatea continue care se manifestă pe piaţa muncii şi care, în practică, afectează în principal femeile. De exemplu, frecvent munca femeilor continuă să fie considerată mai puţin importantă decât cea a bărbaţilor şi femeile lucrează adesea în sectoare în care salariile sunt, în medie, mai joase decât în sectoarele dominate de bărbaţi (de obicei, în cadrul supermarketurilor, casierele câştigă mai puţin decât magazionerii).

        De asemenea, ca urmare a reducerii câştigurilor de-a lungul vieţii şi a pensiilor femeilor, diferenţele de salarizare cauzează sărăcie în rândul femeilor în vârstă. 21% dintre femeile în vârstă de 65 de ani sau mai mult sunt expuse riscului de sărăcie, în timp ce numai 16% dintre bărbaţi se află în această situaţie.

        Campania vizează sensibilizarea cu privire la diferenţele de salarizare şi la modalităţile de a le combate.Pentru a ajunge la cetăţeni, la angajatori şi la lucrători, campania va promova bunele practici cu privire la combaterea diferenţelor de salarizare din întreaga Europă şi va distribui un set de instrumente privind campania pentru angajatori şi sindicate la nivel european şi naţional.Alte activităţi includ site-ul campaniei, publicitatea în presa europeană, precum şi informarea prin intermediul afişelor.

        Campania constituie o continuare a comunicării Comisiei din 2007 privind diferenţele de salarizare, care a analizat cauzele acestor diferenţe şi a identificat direcţiile de acţiune la nivelul UE.Comunicarea a subliniat necesitatea de sensibilizare în legătură cu diferenţele de remunerare şi cu modalităţile în care acestea pot fi combătute acţionând la toate nivelurile, implicând toate părţile interesate şi concentrându-se asupra tuturor factorilor contributivi.

Raportul anual privind egalitatea

        Raportul anual 2009 privind egalitatea între femei şi bărbaţi – prezentat tot astăzi de Comisia Europeană – confirmă că, în ciuda anumitor progrese în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, continuă să existe diferenţe semnificative în diferite domenii.Cu toate că rata de ocupare a forţei de muncă în rândul femeilor a crescut constant în ultimii ani (în prezent, 58,3% pentru femei şi 72,5% pentru bărbaţi), femeile încă mai lucrează cu jumătate de normă mai frecvent decât bărbaţii (31,2% dintre femei şi 7,7% dintre bărbaţi), iar angajaţii de sex feminin predomină în sectoarele în care salariile sunt mai scăzute (peste 40% dintre femei lucrează în domeniul sănătăţii, educaţiei şi administraţiei publice – procentaj de două ori mai ridicat decât cel privind bărbaţii).Cu toate acestea, femeile reprezintă 59% din totalul noilor absolvenţi de universitate.

Participarea femeilor şi a bărbaţilor la procesul decizional

        Între timp, un alt raport de expertiză elaborat de Comisie confirmă că femeile sunt, de asemenea, foarte slab reprezentate în ceea ce priveşte funcţiile de decizie din domeniul economic şi participarea la politica europeană.Guvernatorii tuturor băncilor centrale ale celor 27 de state membre ale UE sunt bărbaţi.Slaba reprezentare a femeilor în ceea ce priveşte funcţiile de răspundere este şi mai pronunţată în întreprinderile mari, unde bărbaţii reprezintă aproape 90% din membrii consiliilor de administraţie ale celor mai importante societăţi (societăţile incluse în indicele blue-chip din ţările respective) – cifră care s-a îmbunătăţit doar foarte puţin în ultimii ani.

        Proporţia femeilor care sunt membre ale parlamentelor naţionale (pentru parlamentele cu o singură cameră legislativă sau pentru camera inferioară) a crescut cu aproape 50% în ultimul deceniu, de la 16% în 1997 la 24% în 2008.Proporţia pentru Parlamentul European este doar uşor mai ridicată (31% femei).În medie, în rândul miniştrilor din guvernele naţionale, proporţia bărbaţilor în raport cu cea a femeilor este de aproximativ trei la unu (25% femei, 75% bărbaţi).

 

---