Conform raportului „Ocuparea forţei de muncă în Europa” pentru anul 2009, publicat astăzi, criza actuală îşi face simţite efectele pe pieţele forţei de muncă din UE, anulând în cea mai mare parte creşterea numărului de locuri de muncă obţinută după 2000. Bărbaţii, tinerii, lucrătorii cu nivel scăzut de calificare şi muncitorii cu contracte temporare sunt cei mai puternic loviţi de scăderea ofertei de locuri de muncă. Numărul locurilor de muncă în UE a scăzut cu peste 4 milioane de la începutul crizei, chiar dacă efectul a fost oarecum amortizat prin reducerea timpului de lucru şi prin alte metode. Dar aceste măsuri pe termen scurt, oricât de importante ar fi ele, nu sunt, singure, suficiente pentru asigurarea unei ieşiri cu succes din criză. Politicile de ocupare a forţei de muncă trebuie să se concentreze pe pregătirea tranziţiei la o economie caracterizată prin emisii reduse de carbon.

        Vladimír Špidla, comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi egalitatea de şanse a declarat: „Acest raport arată cât de importantă este coordonarea răspunsului nostru pe termen scurt la criză cu reformele noastre structurale pe termen lung. Aceste reforme sunt esenţiale pentru ca economia UE şi pieţele forţei de muncă să iasă din actualul declin bine pregătite pentru provocările viitorului, în special pentru tranziţia la o economie caracterizată prin emisii reduse de carbon.

        Ţinând cont de această provocare, cea de-a 21-a ediţie anuală a raportului „Ocuparea forţei de muncă în Europa” analizează în profunzime două aspecte-cheie ale viitoarei politici UE pentru piaţa forţei de muncă: obţinerea şi pierderea locurilor de muncă şi trecerea de la un loc de muncă la altul, precum şi implicaţiile schimbărilor climatice pentru piaţa locurilor de muncă.

        Pieţele UE ale forţei de muncă sunt mai dinamice decât se crede adesea, dar şomajul pe termen lung rămâne o ameninţare serioasă

        Pieţele europene ale locurilor de muncă arată în ultimii ani un dinamism considerabil, având în vedere că, în fiecare an, aproximativ 22% dintre lucrătorii europeni îşi schimbă locul de muncă. Acest dinamism nu se limitează la ţări considerate în mod tradiţional „flexibile”, cum sunt Regatul Unit sau Danemarca, ci priveşte toate ţările UE, deşi cifrele variază de la 14% dintre lucrători în Grecia şi 16% în Suedia, până la peste 25% în Regatul Unit, Finlanda, Spania şi Danemarca. Aceasta pare că face parte dintr-o creştere mai susţinută, observată începând cu sfârşitul anilor '90, în tranziţia de la inactivitate şi şomaj la un grad mai mare de ocupare a locurilor de muncă în UE, ceea ce sugerează o îmbunătăţire structurală fundamentală a pieţelor noastre de locuri de muncă.

        Cu toate acestea, nu toţi lucrătorii beneficiază în mod egal de pe urma acestei tendinţe pozitive. Cu toate că numărul şomerilor pe termen lung a scăzut începând cu anii '90, această problemă rămâne serioasă. În ultimii ani, aproape 45% din perioadele de şomaj au durat peste un an în UE, faţă de numai 10% în Statele Unite. Abordarea acestui aspect a devenit şi mai urgentă de la începerea crizei. Politicile conforme cu principiile flexicurităţii menite să sprijine tranziţiile lucrătorilor către obţinerea unui loc de muncă reprezintă cheia reducerii şomajului pe termen lung şi a păstrării capacităţii de obţinere a unui loc de muncă.

Politicile de reducere a emisiilor de carbon vor schimba semnificativ structurile pieţei forţei de muncă din UE

        Acţiunile UE îndreptate către o economie competitivă caracterizată prin emisii reduse de carbon vor deveni forţe conducătoare importante din perspectiva pieţei forţei de muncă. Deşi efectele nete totale de creare de locuri de muncă ar putea să nu fie foarte importante – având în vedere că noile locuri de muncă „verzi” şi „înverzirea” locurilor de muncă existente vor fi contrabalansate parţial prin pierderea unora dintre locurile de muncă existente – schimbările structurale fundamentale vor implica realocarea lucrătorilor între sectoarele economice şi tipurile de competenţe.

        Schimbările climatice şi măsurile politice referitoare la acestea vor avea, prin urmare, un impact important asupra cererii viitoare de competenţe. Noile competenţe necesare în economia caracterizată prin emisii scăzute de carbon vor favoriza, cel puţin la început, lucrătorii cu nivel înalt de calificare. Totuşi, prin răspândirea pe piaţă a noilor tehnologii, lucrătorii cu nivel scăzut de calificare ar trebui să fie capabili, la rândul lor, să ocupe noile locuri de muncă - cu condiţia să beneficieze de o formare adecvată. Prin urmare, orientarea politicilor către competenţe – pentru facilitarea tranziţiilor către noi locuri de muncă şi pentru limitarea apariţiei unor lipsuri sau a insuficienţei de competenţe specifice - împreună cu un dialog social adecvat reprezintă principalele ingrediente necesare pentru facilitarea trecerii la o economie caracterizată prin emisii reduse de carbon.

        Raportul „Ocuparea forţei de muncă în Europa” reprezintă baza analitică a raportului comun privind ocuparea forţei de muncă (JER), pentru care Comisia îşi va prezenta propunerea la 9 decembrie. JER reprezintă partea de analiză şi de raportare a strategiei UE pentru ocuparea forţei de muncă şi creştere economică.

MEMO/09/514

Raportul „Ocuparea forţei de muncă în Europa” pentru anul 2009:
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=119&langId=en

Abonaţi-vă la curierul informativ electronic gratuit al Comisiei Europene privind ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi egalitate de şanse
http://ec.europa.eu/social/e-newsletter