Principiul egalităţii de tratament şi interzicerea discriminării pe motiv de naţionalitate se aplică şi locurilor de muncă din sectorul public: locuri de muncă în întreprinderi de stat (societăţi comerciale, operatori de telecomunicaţii, societăţi de transport public), organisme sau instituţii de stat (universităţi, spitale publice, institute de cercetare) şi în administraţia publică.

           Cu toate acestea, statele membre pot rezerva unele posturi propriilor cetăţeni.  Aceasta nu se poate întâmpla decât în cazul posturilor din administraţia publică care implică exercitarea autorităţilor conferite de dreptul public şi apărarea intereselor generale ale statului sau ale autorităţilor locale, precum unităţile administrative imediat subordonate statului, cum ar fi consiliile orăşeneşti etc. Aceste criterii trebuie evaluate de la caz la caz, pe baza sarcinilor şi responsabilităţilor corespunzătoare fiecărui post.

           Se poate deduce că accesul la un loc de muncă în anumite sectoare de stat şi în cadrul unor organisme similare, precum corpul diplomatic, forţele armate, forţele poliţieneşti şi de securitate, autorităţile judiciare şi administraţiile financiare, poate fi limitat la cetăţenii statului respectiv, ceilalţi cetăţeni europeni fiind excluşi.  Cu toate acestea, nu toate posturile din aceste domenii implică exercitarea autorităţii publice şi obligaţia apărării intereselor generale ale statului: de exemplu, posturile care implică sarcini administrative, asistenţă tehnică, mentenanţă.  Aceste posturi nu pot fi limitate doar la cetăţenii ţării respective.  Libera circulaţie a lucrătorilor în sectorul public nu depinde de niciun sector şi ţine doar de tipul de post.